Totodată se recomandă ca   plantele să fie recoltate la timpul arătat (sfaturi pentru recoltarea plantelor medicinale) şi numai părţile sănătoase, neatacate de rugină sau insecte, să fie uscate şi păstrate în cele mai bune condiţii, să nu conţină alte părţi din plantă sau corpuri străine.

Controlul calității înainte de depozitare, pentru fiecare tip de produs vegetal

Premergător procedeului de ambalare și înainte de depozitare la locul special amenajat, pentru fiecare tip de produs (radacini, frunze, flori, fructe, scoarte, muguri) trebuie acordată atenție deosebită la calitatea produsului. Pregatirea pentru depozitare presupune controlul calității produselor vegetale și

asigurarea unui standard de calitate corespunzator, astfel:

Rădăcinile nu trebuie să conţină părţi găunoase sau seci, cioturi sau părţi aeriene din plantă şi să fie bine curăţate sau spălate de pământ.

Frunzele, în general, vor fi recoltate fără peţiol, exceptându-se de la această regulă Solanaceele, unde principiile active sunt concentrate în peţiol şi nervuri. În stare uscată, frunzele vor fi cât mai întregi şi neamestecate cu frunze înnegrite, îngălbenite sau lipite între ele.

Florile să nu fie pătate, decolorate, înnegrite sau cu fructificaţii. Florile de arnică sau  podbal să nu fie transformate în puf.

Ierburi să nu conţină nici rădăcini, nici părţi groase sau lemnoase din tulpină.

Unele ierburi sunt cerute special cu rădăcini,  ca pătlagina lată sau păpădia.

Alte produse vegetale și pregătirea pentru ambalarea si depozitarea lor:

• Fructele trebuie să fie uscate bine, fără să fie arse.
• Scoarţele să nu conţină părţi lemnoase în interior şi să fie tăiate în bucăţi cât mai uniforme.
• Mugurii să nu fie desfăcuţi şi nici arşi prin uscare.

Ambalarea plantelor medicinale recoltate și uscate

Ambalarea plantelor medicinale se face după uscare, în saci (din material natural sau hartie) sau în lăzi. Altfel plantele se degradează şi pierd o parte bună din principiile active.

Ambalarea părţilor ierboase se face pe timp noros sau dimineaţa, când nu este prea cald, spre a se evita sfărâmarea lor.

Părţile de plantă uscata se pun în lăzi, saci de hârtie, saci de pânză sau baloturi presate, conform standardului pentru fiecare plantă.

Florile se ambalează în general în saci de hârtie sau în lăzi căptuşite cu hârtie.

Frunzele şi iarba se ambalează în saci sau saltele de pânză. Când se păstrează mai mult timp este bine ca ele să se preseze în baloturi.

Rădăcinile se ambalează în general în saci de pânză, dar pot fi şi ele presate. Plantele ambalate vor fi etichetate, punându-se o etichetă în interiorul sacului sau ambalajului respectiv, iar una în afară, pe ambalaj. Pe etichetă se trece denumirea plantei, atât cea populară, cât şi cea ştiinţifică, părţile de plantă care sunt ambalate (rădăcini, iarba, frunze, flori) şi eventual dacă vreţi să aveţi o idee, greutatea lor.

După uscare plantele şi organele de plante trebuie păstrate în pungi de hârtie duble, pergaminate, în cutii din lemn, plastic sau carton, etichetate şi depozitate în încăperi curate, uscate, aerisite şi la adăpost de alte mirosuri pentru o buna conservare a principiilor active.

În general se recomandă ca plantele medicinale după ambalare și depozitare să fie reînnoite după 1-3 ani. Se va da prioritate florilor şi frunzelor, în special

acelora care conţin uleiuri eterice. Scoarţele, rădăcinile şi tulpinile dovedindu-se a avea o durată de conservare mai îndelungată.